Astronomii sunt mai aproape de a înțelege cum s-a format planeta Mercur

Simulările formării Sistemului Solar au avut mare succes. Acestea sunt capabile să reproducă pozițiile tuturor planetelor majore împreună cu parametrii lor orbitali. Dar simulările actuale au o mare dificultate în a obține corect masele celor patru planete terestre, în special a lui Mercur. Un nou studiu sugerează că trebuie să acordăm mai multă atenție planetelor gigantice pentru a înțelege, de exemplu, cum s-a format Mercur.

Dintre toate planetele interioare stâncoase ale Sistemului Solar, Mercur este cea mai ciudată. Nu numai că are cea mai mică masă, dar, în comparație cu dimensiunea sa, are cel mai mare nucleu. Acest lucru reprezintă o provocare majoră pentru simulările formării planetelor, deoarece este dificil de construit un nucleu atât de mare fără a crește o planetă proporțional mai mare odată cu acesta.

• Câmpul magnetic străvechi al Sistemului Solar, descoperit cu ajutorul asteroidului Ryugu
• Soarele ar putea avea o altă compoziție decât se credea până acum, propun astronomii

O echipă de astronomi a investigat recent mai multe posibilități de a explica cum s-a format Mercur, realizând simulări ale formării Sistemului nostru Solar. În primele zile ale Sistemului Solar, în loc de o serie ordonată de planete, aveam în schimb un disc protoplanetar format din gaz și praf. În acel disc erau încorporate zeci de planetezimale care, în cele din urmă, s-au ciocnit, au fuzionat și s-au dezvoltat în planete.

O teorie despre cum s-a format Mercur

Astronomii cred că marginea interioară a discului protoplanetar era probabil relativ lipsită de material. De asemenea, în acel sistem tânăr, planetele gigantice nu au apărut pe orbitele lor actuale. În schimb, au migrat de unde s-au format inițial către pozițiile lor actuale. Pe măsură ce acele planete gigantice s-au mișcat, au destabilizat discul interior, eliminând și mai mult material, explică Phys.org.

Punând aceste idei la un loc, astronomii au reușit să construiască o istorie a formării lui Mercur. Inițial, discul protoplanetar interior conținea o mulțime de planetezimale, dar pe măsură ce planetele gigantice s-au deplasat și au migrat, au îndepărtat o mulțime de material de construcție a planetei cu ele.

Planetezimalele rămase au avut parte de o serie de ciocniri frecvente, ceea ce a dus la aruncarea multor metale grele în cea mai interioară planetă, creând nucleul mare al lui Mercur.

Misterul încă nu este pe deplin elucidat

Deși modelele au reușit să surprindă dimensiunea de bază a lui Mercur, simulările nu au putut obține corect masa totală a planetei. Simulările au produs, în general, un Mercur care a fost de două până la patru ori mai greu decât este în realitate.

Modul cum s-a format Mercur rămâne un subiect de studiat. Astronomii bănuiesc că trebuie să acordăm o atenție mai atentă proprietăților chimice ale discului protoplanetar, concentrându-ne în special asupra modului în care firele de praf se pot lipi și supraviețui mediului de radiații intense de pe orbita lui Mercur.

Lucrarea este publicată pe serverul ArXiv.

Vă recomandăm să citiți și:

Asteroidul Ryugu ne ajută să aflăm cum s-a format Sistemul Solar

Astronomii au descoperit găuri negre „flămânde” care se hrănesc cu gaz intergalactic

Cât cântărește Calea Lactee? Astronomii au fost luați prin surprindere

O teorie înfiorătoare explică motivul pentru care nu există planete de o anumită dimensiune